Peisajul logistic și imobiliar din România pentru nearshoring

Cu peste 115.000 de profesioniști în peste 100 de țări, CBRE este liderul mondial în servicii și investiții în domeniul imobiliar comercial. Mihai Pătrulescu conduce departamentul Investment Properties (Proprietăți pentru investiții) al CBRE România. Am stat de vorbă cu el pentru a afla mai multe despre peisajul logistic și imobiliar industrial din România și despre schimbările prin care trece acesta pentru a crea un mediu favorabil pentru nearshoring.

Evenimente recente, cum ar fi pandemia și războiul din Ucraina, au intensificat discuțiile despre nearshoring, friendshoringul devenind și el o tendință în creștere. Deși este nevoie de timp pentru ca aceste tendințe să se consolideze (aproximativ cinci ani), cred că nearshoringul și friendshoringul vor fi esențiale pentru România în următorii ani.

Da. Înainte de 2020 și chiar în 2021 și 2022, activitatea de închiriere din România a fost determinată de depozitare și logistică. De‑a lungul anilor, acest lucru s‑a schimbat, iar în 2023, pentru prima dată, am văzut o creștere a închirierilor nu doar pentru depozitare și logistică, ci și pentru producție, de la 7% în 2022 la 18% în 2023.

Spre deosebire de depozitare și logistică, producția nu se mută doar pentru că mutarea oferă beneficii pe termen scurt. Companiile care optează pentru nearshoring de producție în România consideră că România este cea mai bună alegere strategică – atât acum, cât și în viitor. Acest lucru arată că sunt șanse mari ca importanța nearshoringului în România să continue să crească.

În materie de nearshoring este nevoie de cerere, dar, în același timp, este nevoie și de potențialul de a o absorbi, iar tocmai în această privință a evoluat cu adevărat România. Până în 2021, Bucureștiul a fost principalul motor, cu o activitate totală de închiriere de aproximativ 82%. Pe locul doi se aflau regiunile de Vest și Nord-Vest ale României, cu aproximativ 20%. De ce? Deoarece infrastructura din România era destul de slabă, acest lucru neavând însă un impact asupra vestului țării. După cum vă puteți imagina, acest lucru înseamnă, de asemenea, că există un potențial neexploatat în alte regiuni ale României.

În ultimii cinci ani, infrastructura României a trecut printr‑o transformare semnificativă. Numărul de kilometri de autostradă s‑a dublat, preconizându-se o nouă dublare în următorii cinci ani. Aceste autostrăzi noi deschid deja regiuni care erau anterior subdezvoltate, creând noi oportunități de angajare. Această infrastructură îmbunătățită va duce probabil la o distribuție mai echilibrată a activității economice în România, urmând să crească activitatea de închiriere în aceste regiuni neexploatate anterior.

Evaluarea potențialului diferitelor regiuni din România relevă avantaje și oportunități distincte pentru dezvoltatori și investitori. Regiunea vestică și nord-vestică se remarcă prin forța de muncă calificată și prin poziția strategică ca poartă de acces către Europa de Vest, ceea ce o face foarte căutată. În sud, concurența limitată, costurile accesibile ale forței de muncă și accesul excelent la transport prezintă oportunități care au fost insuficient valorificate. Regiunea centrală se mândrește cu o forță de muncă foarte calificată la care se adaugă planurile de construire a unei autostrăzi care să lege Brașovul de București, ceea ce o face o destinație atractivă pentru investiții. În același timp, în regiunea estică și nord-estică, factori precum concurența limitată, forța de muncă rentabilă și locațiile avantajoase, precum Iași și Galați, oferă perspective promițătoare pentru dezvoltare și investiții.